Conceperea și elaborarea editorialului

În realizarea unui editorial, munca cea mai spinoasă o reprezintă alegerea temei. De ce alegerea temei? Acestă întrebare tinde să accentueze responsabilitățile jurnalistului în scrierea acestui gen de opinie. Astfel, editorialistul trebuie să se documenteze și să sape pentru a afla problemele cu care se confruntă cetățenii în așa fel încât prin intermediul mesajului transmis să ceară direct sau indirect luarea unor măsuri de rezolvare a acestora.

RedactareLaComanda.ro, redacteaza la comanda  lucrari de licenta  de nota 10

Indiferent că este informativ sau de opinie, un text jurnalistic trebuie să respecte anumite exigențe jurnalistice precum, claritate, credibilitate, concizie, noutate. Sunt zile în care, editorialistul nu are nicio ideea despre ceea ce ar putea să scrie, însă el trebuie să forțeze puțin lucrurile, să provoace subiectul.

Dacă știe unde să caute, poate obține destul de simplu un subiect dacă se gândește la un unghi de atac inedit sau dacă schimbă perspectiva din care privește faptele plasând evenimentul într-un alt context. Cultura generală, inspirația de moment sau norocul nu fac altceva decât să completeze o muncă asiduă de bibliotecă. Pus în fața evenimentului, editorialistul trebuie să se întrebe din capul locului: când s-a mai întâmplat ceva asemănător în istorie?, care este situația în alte țări?, ce soluții au fost găsite? etc.

Problematica împrumuturilor în lucrările științifice si academice

Oricare perioadă din evoluția unei limbi are ca trăsătură un proces de împrumuturi ce îi asigură modificarea și dezvoltarea, astfel continuitatea. Acest fapt nu reprezintă nicidecum o noutate fiind caracteristic fiecărui idiom care continuă să existe și ilustrează de asemenea contactul intercultural concretizat prin trecerea cuvintelor dintr-o limbă în alta.

 

Lexicul unei limbi reprezintă într-o oarecare măsură oglindirea realității și a schimbărilor care survin pe plan economic, politic, social, cultural și legate de progresul tehnologic și științific. De foarte multe ori cuvinte care sunt transferate dintr-o limbă în alta desemnează realități, concepte sau fenomene care nu aveau un corespondent lexical sau cel puțin nu unul avantajos din punct de vedere al scurtimii, simplității structurii, preciziei sensului, internaționalității.

În ceea ce privește problematica împrumuturilor în bibliografia românească, se operează cu trei clasificări: împrumutul direct sau indirect realizat prin intermediul unei alte limbi, împrumutul oral sau scris și împrumutul cărturăresc, popular sau savant, cult.

Lucrare de licenta la comanda la cel mai mic pret de pe piata si la cea mai inalta calitate academica.

Teoria convenționalizării împrumuturilor reprezintă procesul treptat prin care o unitate frazeologică străină se utilizează de un număr tot mai mare de persoane până când se integrează în registrul lingvistic.